Siguranța mântuirii

161 CITATE
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
Reformatorii au susținut că omul trebuie să știe că este îndreptățit, spunând că este un lucru papistaș să susținem nesiguranța sau să lăsăm deoparte deplina siguranță a credinței, ori să afirmăm că această siguranță nu poate fi obținută de la momentul convertirii cuiva, ci să fie ceva care se strânge odată cu anii, timp în care omul își strânge simțămintele și faptele sale bune, pentru a putea conchide, pe baza propriei lui curății, că trebuie să fie unul dintre cei aleși, un om aflat în grațiile lui Dumnezeu.
— Horatius Bonar · Veșnica neprihănire
* * *
* * *
* * *
Sfinții pot cădea până la poarta Iadului, și totuși ei nu vor ajunge niciodată în Iad. La fel, ipocritul poate să se ridice până la poarta Raiului, și totuși el nu va ajunge niciodată acolo. Cel sfânt poate să fie în situația pieirii iminente, și totuși el va fi mântuit pentru întreaga veșnicie. Ipocritul poate să fie în situația de a fi aproape mântuit, și totuși el va pieri veșnic. Și acest lucru se întâmplă pentru că, până și în situația cea mai mizerabilă, cel sfânt este totuși un credincios autentic, pe când ipocritul, chiar și în circumstanțele cele mai bune din viața lui, el este în realitate un păcătos.
— Matthew Mead · Aproape creștin