Citate creștine

Citate creștine

Veșnica neprihănire

de Horatius Bonar · MAGNA GRATIA

80 CITATE

„Nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” este singurul remediu eficace pentru boala mortală a unei inimi înstrăinate și a unei voințe încăpățânate.

* * *

Acea slavă la care El este înălțat acum constituie mărturia permanentă înaintea întregului Cer că lucrarea Sa a fost încheiată pe cruce.

gloria lui dumnezeu/hristos

* * *

Acolo unde începe credința, se sfârșește cu faptele omului – adică truda omului „pentru” viața veșnică și pentru iertare.

* * *

Asumarea de către Hristos a cerințelor Legii, care altfel ne-ar fi stat împotrivă, este siguranța eliberării noastre.

* * *

Biblia nu acordă nicio valoare necredinței sau îndoielii. Ea nu consideră că îndoiala ar fi o expresie a smereniei. Ea nu ne învață să credem că suntem mai buni dacă ne îndoim. Ea nu tolerează incertitudinea sau întunericul.

îndoiala/scepticismul

* * *

Ce evanghelie săracă trebuie să fie aceea care îl lasă pe omul care o crede încă în dubii dacă este un copil al lui Dumnezeu, să nu știe dacă este un păcătos iertat sau neiertat!

* * *

Cea mai simplă și mai slabă credință este suficientă, căci nu perfecțiunea actului nostru de credință face ceva pentru noi, ci perfecțiunea Celui care a suferit pentru păcat, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.

* * *

Ceea ce este Dumnezeu și ceea ce a făcut Hristos alcătuiesc o singură Evanghelie.

* * *

Ceea ce ne asigură de iertare și ne dă o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu nu este credința despre credința noastră, ci credința noastră în ceea ce Dumnezeu le-a făgăduit tuturor celor ce cred Evanghelia Lui.

* * *

Cei care ar vrea să se încreadă în Lege pentru a trezi credința nu știu nimic nici despre Lege, nici despre dragoste, nici nu înțeleg cum trebuie înlăturate suspiciunile inimii omenești și cum se câștigă încrederea ei.

* * *

Condamnarea este norul negru care ne întunecă cerurile. Iertarea este raza soarelui care topește norul și, prin strălucirea ei, face ca toate lucrurile bune să crească și să rodească în noi.

* * *

Credința care îndreptățește este credința care biruiește (1 Ioan 5:4).

* * *

Credința care îndreptățește este o încredere sigură, prin care omul crede că păcatele sale sunt iertate datorită lui Hristos, iar cei îndreptățiți trebuie să creadă cu siguranță că păcatele lor sunt iertate.

* * *

Credința în Evanghelie mântuiește; credința în făgăduința atașată la acea Evanghelie ne face siguri de această mântuire la nivel personal.

* * *

Credința noastră nu împarte lucrarea de mântuire între mine și Cruce.

* * *

Credința nu este nici faptă, nici merit, nici efort, ci încetarea de la toate acestea și acceptarea în locul lor a ceea ce a făcut Altul – și El a făcut complet și pentru totdeauna.

* * *

Credința nu ne îndreptățește ca și cum ar fi o faptă, un act moral sau de bunătate, sau ca dar al Duhului, ci doar pentru că ea este legătura între noi și Substitutul nostru.

* * *

Credința nu poate ispăși nicio vină, nu poate face nicio ispășire, nu poate plăti nicio pedeapsă, nu poate spăla nicio pată, și nu poate produce nicio neprihănire. Ea ne duce la Cruce, unde există ispășire și plată, curățire și neprihănire. Dar în ea însăși, credința nu are niciun merit și nicio virtute.

* * *

Credința nu vine la Calvar pentru a face ceva. Ea vine să vadă imaginea glorioasă a tuturor lucrurilor împlinite deja și să le accepte așa cum sunt fără a le atribui în mod greșit în ce privește eficiența lor. Ea ascultă la strigătul „S-a isprăvit!” al Celui care ne-a purtat păcatele și spune, „Amin”.

* * *

Dacă Dumnezeu iartă atât de liber, atât de simplu, atât de sigur, imediat după ce crezi, este vai de tagma preoților! Cine să le mai plătească pentru iertare? Cine să se ducă la ei pentru a se asigura de ceea ce Dumnezeu a garantat deja într-o manieră mai bună decât a lor?