Familia

234 CITATE
Femeile suspină după faimă. Ele vor să fie sculptori și să modeleze din piatra rece forme frumoase care să umple lumea de admirație pentru îndemânarea lor. Sau vor să fie poeți, să scrie cântece care să zguduie o națiune și să fie cântate în jurul lumii. Dar este vreo operă în marmură atât de grandioasă ca lucrarea aceleia care are în mâinile ei o viață nemuritoare al cărei destin să îl modeleze? Este scrierea vreunui poem în linii muzicale o lucrare atât de nobilă pe cât este educarea puterilor unui suflet omenesc în armonie? Totuși, există femei care privesc îndatoririle și grija de mame ca fiind sarcini atât de obscure și banale pentru mâinile lor. Iar când vine un prunc, ele angajează o dădacă, o femeie care, pentru un salariu anume, preia sarcina creșterii copilului, pentru ca mama să fie eliberată de o astfel de povară și să se dedice lucrurilor mai nobile și mai valoroase pe care dorește să le facă.
— James Russell Miller · O teologie a familiei
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
În sanctuarul vieții de familie, ar trebui să existe o sfântă a sfintelor lăuntrică, deschisă numai soțului și soției, în care niciun alt ochi să nu privească vreodată, în care nicio altă voce să nu fie auzită vreodată vorbind. Niciun străin nu ar trebui să se amestece vreodată în această viață sfântă, niciun prieten de încredere nu ar trebui să audă vreodată confidențe din acest sanctuar lăuntric. Nicio fereastră sau ușă nu ar trebui să fie deschisă în ea și niciun lucru nu ar trebui dezvăluit în afară cu privire la ceea ce se întâmplă înăuntru. Viața îngemănată pe care o trăiesc cei doi ar trebui să fie doar între ei și Dumnezeu.
— James Russell Miller · Căminul creștin
* * *
* * *
În vremurile acestea există unii copii care par să se afle în capul familiei, iar părinții trebuie să asculte de ei în toate lucrurile. Acest lucru este foarte nesăbuit și rău, iar când copiii lor cresc și devin plaga și blestemul lor, îi vezi pe părinți lamentându-se cu amar de nebunia lor de a pune lucrurile acolo unde nu le era locul și de a nu păzi casa așa cum Dumnezeu a vrut să fie păzită: copiii să stea la locul lor și tatăl în al lui.
— Charles H. Spurgeon · O teologie a familiei
* * *
* * *
* * *
* * *