Citate creștine

Citate creștine

Obiceiurile harului. Cum să te bucuri în Isus prin disciplinele spirituale

de David C. Mathis · MAGNA GRATIA

164 CITATE

Excesele și piedicile vieții moderne n-au făcut decât să crească valoarea liniștii și a solitudinii ca discipline spirituale.

singurătatea/solitudinea

* * *

Există puține lucruri care cultivă smerenia minții cum o face supunerea gândirii față de cuvintele lui Dumnezeu prin memorarea lor.

smerenia/smerirea

* * *

Există un loc potrivit pentru citirea în întregime a cărților Bibliei dintr-o dată, și un loc pentru a sonda profunzimile unei jumătăți de verset. Este nevoie deopotrivă de un simțământ crescând al imaginii de ansamblu a lui Isus care îi salvează pe păcătoși, ca și pentru o cufundare tot mai mare în bucățile mici care alcătuiesc acea imagine de ansamblu, dacă vrem să rămânem proaspeți în aplicarea Evangheliei în viețile noastre.

* * *

Există un loc potrivit pentru odihna mentală și pentru recreere, pentru jocuri cu mingea, pentru televiziune, muzică și filme, dar cel ce învață continuu va dori să aibă grijă ca majoritatea momentelor lui libere din viață să nu fie canibalizate de simpla distracție fără sens.

răscumpărarea timpului

* * *

Există un loc potrivit pentru severitate în răspunsul dat unei inimi împietrite, dar cel mai adesea, în corecțiile obișnuite pe care ni le facem unii altora în comunitatea credinței, ceea ce ar trebui să ne caracterizeze este modelul blând al „robului Domnului”.

* * *

Facerea de ucenici este un mijloc deosebit al harului continuu al lui Dumnezeu în viața aceluia care face ucenicizarea.

* * *

Fără a săpa adânc și fără a ne asigura că steagul teologiei noastre este strașnic ancorat în propozițiile și paragrafele biblice, resursele noastre vor secătui în curând, nemaiputându-ne hrăni sufletele cu variatele grâne și arome.

* * *

Felul de mustrare pe care Scriptura îl încurajează este cel care are intenția să ne oprească din umblarea noastră pe o cale distrugătoare.

* * *

Generozitatea este o ocazie de a privi dincolo de bucuriile noastre mărunte izvorâte din cheltuirea orientată pe noi înșine, căutând plăcerea mai mare care vine din a cheltui în beneficiul altora.

* * *

Harul este prea puternic ca să ne lase pasivi, prea strașnic ca să ne lase să ne bălăcărim în noroiul păcatelor și al slăbiciunilor noastre.

* * *

Harul lui Dumnezeu este ceea ce eliberează un suflet din egoism și îi dă puterea nu doar să fie generos, ci și să practice dărnicia jertfitoare.

* * *

Harul Lui este esențial pentru viețile noastre spirituale, dar nu noi suntem cei care controlăm influxul. Nu putem face să curgă favoarea lui Dumnezeu, dar El ne-a dat circuitele pe care să le conectăm și conductele pe care să le deschidem cu așteptarea că El va trimite har. Există căi pe care El a făgăduit că va trimite favoarea Lui.

* * *

Harul nu abundă prin continuarea noastră în păcat, ci prin eliberarea noastră continuă, prin puterea Duhului (Rom. 6:1).

* * *

Harul nu doar ne iartă eșecurile; el ne dă putere în succesele pe care le avem – cum ar fi să reușim să ne bucurăm de Isus mai mult decât de viață.

* * *

Harul sfințește. El este prea descătușat ca să ne lase îndrăgostiți de nelegiuire. Prea liber ca să ne abandoneze în robia păcatului. Prea neîmblânzit ca să lase ca poftele noastre să fie necucerite. Puterea harului este mult prea neîmpiedicată ca să nu ne dezlege pentru a avea parte de fericirea sfințeniei adevărate.

* * *

În adâncul cavernelor păcatului ce rămâne în noi, unde putem fi cel mai împietriți față de harul adevărat manifestat în variatele lui forme, noi nu vrem să auzim corecția. Ceva rebel din noi fuge de ea.

* * *

În credință, dărnicia noastră pentru împlinirea nevoilor altora devine o ocazie prin care sufletele noastre să aibă parte de mai mult har divin.

* * *

În general, ceea ce îi dă celui rătăcit imboldul de a se întoarce în turmă nu este efortul personal, ci cel al fraților lui (Iacov 5:19-20), care sunt astfel pentru el un mijloc neprețuit al harului lui Dumnezeu, plasa neprețuită care îl împiedică să mai rătăcească și îl aduce înapoi.

dragostea de frați

* * *

În închinarea comună, „harurile și beneficiile” de care ne bucurăm într-un fel unic nu au doar rolul de a ne trezi, de a ne asigura de mântuirea noastră, de a ne crește spiritual și de a accepta conducerea din partea altora, ci ele accentuează bucuria adorării și uimirii mai profunde, mai bogate și mai mari, pentru că desfătarea noastră în Isus se lărgește când noi Îl preamărim alături de alți credincioși.

* * *

În închinarea privată, într-un fel, noi ne aflăm în scaunul pilotului. Noi decidem ce pasaj să citim, când și ce să ne rugăm, cât să insistăm în citirea și meditarea la Scriptură, ce cântece să ascultăm sau să cântăm, ce adevăruri ale Evangheliei să ne predicăm sufletelor noastre și ce aplicații să luăm în considerare. Dar în închinarea comună, noi răspundem. Noi urmăm. Alții predică, se roagă și aleg cântările, ei fiind cei care aleg cât să insiste pe fiecare element. Noi suntem în postura de a primi.