Nu atât amenințările Legii, pe cât înțelegerea dragostei lui Dumnezeu este ceea ce îl întoarce pe păcătos de la răzvrătirea lui și îl atrage înapoi la supunere și ascultare.dragostea lui dumnezeu/hristos
Nu este conform constituției naturii noastre ca un om să înceteze să creadă că un lucru este adevărat sau bun, doar pentru că alții nu-l văd.adevărul
Nu există ascultare reală și acceptabilă până nu suntem eliberați astfel din robia Legii ca regulă a îndreptățirii și până nu suntem împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său.legea
Nu există nicio cale de a justifica cererea universală, imediată și autoritară pe care Biblia o face la adresa oamenilor de a manifesta credință, decât dacă recunoaștem că Biblia conține în sine dovezile originii sale divine.biblia
Nu există valoare în fapte decât atunci când ele exprimă gândirea și simțămintele făptuitorului, și nu există religie în faptele exterioare decât atunci când ele sunt informate și făcute de un suflet evlavios.faptele bune
Nu nădejdea milostivirii care izvorăște din ignoranță și indiferență este cea care operează în lucrarea pocăinței, ci cea întemeiată pe făgăduințele lui Dumnezeu primite prin credință.pocăința
Nu ni se cere să credem în bunătatea lui Dumnezeu fără să avem dovezi abundente ale bunăvoinței Sale, dar ni se cere să o credem, indiferent dacă o putem reconcilia sau nu cu existența răului.bunătatea lui dumnezeu
Nu ni se cere să credem în providența lui Dumnezeu fără dovezi, dar incapacitatea noastră de a reconcilia stăpânirea Sa cu libertatea noastră nu este un temei rațional pentru necredință.providența lui dumnezeu
Nu prin fapte de neprihănire proprie suntem noi mântuiți, și cu atât mai puțin prin ritualuri, ci prin neprihănirea lui Hristos și prin înnoirea Duhului Sfânt.neprihănirea lui dumnezeu/hristos
Oricare ar fi legăturile noastre ecleziastice, oricare ar fi privilegiile sau pretențiile noastre, dacă nu suntem sfinți în inimă și în viață; dacă nu suntem controlați în mod obișnuit de o prețuire și preocupare față de voia lui Dumnezeu; dacă nu ne bucurăm de părtășie cu El și nu dorim conformarea după chipul Său; dacă nu suntem călăuziți de Duhul și nu demonstrăm dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor pe care acel Duh le produce întotdeauna (Gal. 5:22-23) – atunci nu suntem oameni religioși cu adevărat și nici nu suntem în starea de oameni mântuiți.sfințenia
Oricât de diferiți ar fi în puterea sau combinația harurilor creștine, toți creștinii sunt conduși de Duhul și toți produc roadele Duhului.lucrarea duhului sfânt
Orice am fi sau orice am avea, dacă nu suntem sfinți, nu suntem copiii lui Dumnezeu, nici moștenitori ai Împărăției Sale.sfințenia
Orice mărturisire a păcatelor cu pocăință, orice apel la îndurarea lui Dumnezeu constituie o renunțare la orice fel de merit personal, o declarație că speranța celui pocăit nu se poate bizui pe nimic din ceea ce el poate face. Și totuși astfel de mărturisiri și apeluri sunt cu adevărat făcute adesea de aceia care încă se bizuie pe faptele lor bune sau pe neprihănirea lor, atunci când vor să fie primiți de Dumnezeu.mărturisirea păcatelor
Orice mărturisire a păcatului sau orice apel la îndurare implică o renunțare la îndreptățirea prin Lege.mărturisirea păcatelor
Orice om care se așteaptă să fie îndreptățit prin faptele sale trebuie să se pună la lucru pentru a împlini totul, și să nu se aștepte să abordeze aceasta gândindu-se că el ar fi mai bun decât alți oameni, sau că el este foarte precis și face multe lucruri, ori că postește de două ori pe săptămână și dă zeciuieli din toate lucrurile pe care le are, ci trebuie să se asigure că este lipsit de păcat.legea
Oriunde este răspândită Biblia, ea poartă cu ea dovezi irezistibile (atunci când sunt luate în considerare și apreciate) că autorii ei nu au fost nici păcăliți, nici înșelători.biblia
Păcatele noastre nu trebuie numărate doar după încălcările conștiente ale îndatoririlor noastre, căci ele sunt la fel de numeroase pe cât sunt momentele existenței noastre.păcatul/păcătoșenia
Pe tot parcursul ei, Scriptura prezintă credința ca efect și dovadă a simțămintelor morale corecte, și necredința ca rezultat al orbirii morale sau spirituale.credința
Pocăința care este spre viață înseamnă o întoarcere; nu să fugi de păcat de frica și apăsarea conștiinței, ci să-l părăsești ca fiind rău și vrednic de ură, cu tristețe sinceră, cu smerenie și mărturisire. Înseamnă să te întorci la Dumnezeu pentru că El este bun și dispus să ierte, și să faci acest lucru cu hotărârea de a trăi în ascultare de poruncile Sale.pocăința