Întrucât Legea pronunță blestemul ei asupra oricărui om care nu continuă să facă toate lucrurile pe care ea le poruncește, și pentru că niciun om nu poate pretinde că deține o astfel de ascultare perfectă, concluzia este că toți cei care privesc către Lege pentru a fi îndreptățiți prin ea, trebuie să fie condamnați.legea
Isus este Mântuitor pentru că Își mântuiește poporul de păcatele lor. Prin urmare, cei care nu sunt sfințiți, nu sunt mântuiți. Ideea că un om poate trăi în păcat și totuși să fie în starea de mântuire este la fel de contradictorie ca atunci când am spune că un om poate fi bolnav atunci când este sănătos. O stare de mântuire este o stare de sfințenie.lucrarea lui hristos
Iubirea față de Dumnezeu trebuie să producă ascultare, pentru că ea presupune o conformare a sufletului după chipul lui Dumnezeu, în perceperea și iubirea a ceea ce este adevărat și drept.dragostea față de dumnezeu
Locuirea Duhului în copiii lui Dumnezeu nu înlocuiește propria lor libertate de a alege. El acționează călăuzindu-i să acționeze. Așa ni se poruncește să facem, și de fapt trebuie să facem ceea ce ni se spune că El face pentru noi. Noi credem, chiar dacă credința este lucrarea lui Dumnezeu; noi ne pocăim, chiar dacă pocăința este darul lui Hristos; noi iubim, chiar dacă dragostea, blândețea, bunătatea și toate celelalte haruri sunt roadele Duhului.lucrarea duhului sfânt
Mântuirea nu constă din simpla răscumpărare din pedeapsa păcatului, ci și din eliberarea de puterea lui.mântuirea
Mântuirea oferită în Evanghelie, chiar dacă este o mântuire a păcătoșilor, este și o mântuire din păcat. Cerul pe care ea îl promite este un Cer al sfințeniei. Râurile plăcerii care curg din dreapta lui Dumnezeu sunt pline cu apele curate ale vieții. De aceea, nimeni nu poate fi mântuit dacă nu-și părăsește păcatele prin pocăință.mântuirea
Mărimea vinovăției noastre personale este clară judecând după puritatea Legii pe care am încălcat-o, după autoritatea și bunătatea Ființei pe care am insultat-o, după mulțimea păcatelor noastre și după constrângerile puternice pe care le-am ignorat.vinovăția
Necesitatea sfințeniei se naște din însăși natura lui Dumnezeu și, în consecință, este absolută și neschimbătoare.sfințenia lui dumnezeu
Necredința în Fiul, așa cum este revelată în Scriptură, este o ofensă de aceeași natură ca și tăgăduirea lui Dumnezeu.necredința
Nelegiuirile noastre, ale tuturor, au fost puse asupra Lui, El a fost tratat ca un păcătos în locul nostru, pentru ca noi să putem fi tratați ca neprihăniți în El.hristos (persoana)
Nici cea mai importantă dintre toate dovezile creștinismului nu poate fi apreciată vreodată corespunzător dacă inima nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.creștinismul autentic
Nicio amăgire nu este mai de neiertat (pentru că nimic nu se opune atât de fățiș oricărei doctrine a Bibliei) ca ideea că o stare de har ar putea fi în concordanță cu o viață de păcat.sfințenia
Niciun adevăr nu poate fi înțeles adecvat dacă nu există armonie între el și mintea căreia îi este prezentat.adevărul
Niciun om a cărui inimă nu-l conduce liber, deplin și cu umilință să-și recunoască păcatul înaintea lui Dumnezeu, nu poate avea vreo dovadă satisfăcătoare că se pocăiește cu adevărat.pocăința
Nimeni să nu se înșele cu speranța că, deși este un părinte, un copil sau un vecin rău, ar putea fi un bun creștin. Un creștin este ca Hristos.asemănarea cu hristos
Nimic din ce este făcut de noi sau în noi nu poate satisface nici măcar o clipă testul unei reguli a dreptății care pronunță un blestem asupra tuturor celor care nu continuă în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.legea
Noi nu am fost și nu am făcut niciodată, în niciun moment al vieții noastre, ceea ce Legea Lui ne cere să fim și să facem.legea
Noi nu putem progresa în sfințenie dacă nu dedicăm mult timp citirii, auzirii și meditării la Cuvântul lui Dumnezeu, care este adevărul prin care suntem sfințiți.sfințirea