Credința înseamnă odihnă, nu trudă. Ea înseamnă abandonarea tuturor eforturilor anterioare și neobosite de a face sau a simți ceva bun cu scopul de a-L convinge pe Dumnezeu să ne iubească și să ne ierte; înseamnă primirea liniștită a adevărului, atât de îndelung respins, că Dumnezeu nu așteaptă niciun fel de convingere, ci iubește și iartă potrivit bunătății Sale, și Își arată această bunătate față de orice păcătos care vine la El în acest fel, lepădând performanțele sau bunătatea proprie și bizuindu-se implicit pe dragostea fără plată a Aceluia care a iubit atât de mult lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu.

— Horatius Bonar

1808–1889 · păstor scoțian, teolog și autor de imnuri creștine