Căsătoria este onorabilă în legătură cu mai multe circumstanțe care au însoțit instituirea ei. Ea este onorabilă pentru că a fost instituită imediat ca parte a creației omului și în starea de nevinovăție a acestuia, înainte de căderea lui în păcat. Ea este onorabilă pentru că a fost instituită în Paradis, unde totul era plăcut, pentru împlinirea și încântarea omului. Ea este onorabilă pentru că primul bărbat și prima femeie care s-au căsătorit au fost primii părinți ai întregii omeniri, iar Cel care i-a căsătorit a fost Domnul Dumnezeu însuși. Ea este onorabilă pentru că a fost rezultatul sfatului Sfintei Treimi de a îngriji de nevoile omului. Ea este onorabilă pentru că femeia a fost făcută perfect potrivită nevoilor bărbatului și bărbatul perfect potrivit pentru femeie. Ea este onorabilă, pentru că femeia a fost făcută din coasta bărbatului pentru a semnifica onoarea pe care el trebuia să i-o acorde atât soției sale, cât și căsătoriei lor, pentru a fi un bun ispravnic înaintea lui Dumnezeu.

— Joel R. Beeke

teolog reformat, păstor și autor