Omorârea păcatului

de John Owen · MAGNA GRATIA
vezi sursa →
57 CITATE
* * *
* * *
* * *
Harurile Duhului Sfânt sunt încă prezente. Ele pot rămâne într-o inimă unde omorârea păcatului a fost neglijată pentru o vreme, dar vor fi pe cale de dispariție (Apoc. 3:2). Iată-le, se usucă și decad. Această inimă este asemenea ogorului leneșului. El este atât de împânzit de buruieni, încât cu greu poți recunoaște plantele bune. Un astfel de om poate umbla după credință, dragoste și zel, și cu greu poate găsi aceste lucruri, chiar și în cea mai mică măsură.
harurile
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
* * *
Omul poate să ceară vindecarea și pacea, poate să-și facă loc până la adevăratul Medic, poate să vină la El într-o modalitate corectă și să își liniștească inima prin promisiunile legământului Lui. Totuși, atunci când pacea este proclamată, dacă ea nu este însoțită de ura și dezgustul față de păcatul care l-a rănit și i-a cauzat tulburarea acelui om, atunci nu avem de-a face cu pacea lui Dumnezeu. Este o pace produsă de mintea omului. Ea constituie un simplu pansament peste rana care rămâne netratată sub acesta. Rana se va deteriora și va continua să se infecteze până când omul va striga din nou de durere și panică.
pacea
* * *
* * *