„Arvuna” garantează finalizarea înțelegerii. Prima acțiune a Duhului în cei aleși este garanția finalizării cu succes a acțiunilor Luisiguranța mântuirii
„În Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (F.A .14:22) – adevăr aplicabil din momentul inițial al intrării în Împărăția harului, până în clipa intrării finale în Împărăția slavei.împărăția lui dumnezeu
„Mântuirea vine de la Domnul” de la început și până la sfârșit (Iona 2:9) – ea este a Tatălui, care a rânduit-o, a Fiului, care a obținut-o, și a Duhului, care o aplică.mântuirea
A „cere putere de sus” sau o „umplere specială a Duhului” înseamnă să riscăm grav să fim controlați de duhuri rele, care se deghizează în îngeri de lumină.discernământul (d. spiritual)
A afirma că o viață de credință și sfințenie este dependentă în totalitate de harul și puterea lui Dumnezeu înseamnă să repetăm ceea ce Domnul le-a spus ucenicilor Lui: „despărțiți de Mine, nu puteți face nimic” (Ioan 15:5), și să spunem alături de apostoli: „Nu că noi prin noi înșine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Cor. 3:5).harul
A fi „călăuzit” de Duhul lui Dumnezeu nu înseamnă să fii influențat de sugestii și impulsuri nestăpânite sau necontrolate, care conduc la un comportament ce este neplăcut înaintea lui Dumnezeu și care le produce adesea răni atât persoanelor care practică așa ceva, cât și celor din jurul lor. Nu, nicidecum, căci Duhul lui Dumnezeu nu călăuzește pe nimeni în felul acesta.lucrarea duhului sfânt
A fi „călăuziți de Duhul lui Dumnezeu” înseamnă să fim guvernați de El din interior, să fim supuși impulsurilor Sale reale, dar tainice.lucrarea duhului sfânt
A spune că perseverența sfântului se datorează în parte propriei persoane înseamnă să împărțim meritul, să lăsăm loc pentru laudă de sine și să Îi furăm lui Dumnezeu jumătate din slava care I se cuvine.perseverența
Abandonarea eului constituie recunoașterea din inimă a faptului că hotărârile mele, cele mai bune eforturi ale credinței și chiar sfințenia sunt nimic înaintea lui Dumnezeu, și că Hristos trebuie să fie totul pentru mine.lepădarea de sine
Acea credință care unește sufletul cu Hristos și îl mântuiește nu constituie un simplu act natural al minții care acceptă adevărul Evangheliei, așa cum acceptă orice alt adevăr pe baza unei mărturii credibile, ci este un act supranatural, un efect produs de puterea Duhului harului, care aduce o convingere categorică despre adevărul ce Îl privește pe Mântuitorul, și care pune în practică acea credință în relație cu obiectul ei.credința
Acela care nu își vede ticăloșia și vinovăția, nici nu și le va deplânge vreodată.convingerea de păcat
Același Duh binecuvântat care i-a mișcat pe oamenii din vechime să scrie Cuvântul lui Dumnezeu lucrează în cei regenerați o credință pe care nimeni nu o poate distruge.lucrarea duhului sfânt
Același Duh care este în Cap este și în membrele trupului Său tainic, o unire vitală fiind făcută între ei.lucrarea duhului sfânt
Acolo unde Duhul Sfânt revelează lucrurile veșnice, cele trecătoare sunt ignorate.lucrarea duhului sfânt
Acolo unde nu există nicio condamnare de sine și nicio smerenie, nu poate exista nicio credință în Domnul Isus.smerenia/smerirea
Acțiunea plină de har a Duhului Sfânt este cauza suficientă, sângele lui Hristos este cauza meritorie și care procură iertarea, iar actul credinței de a-și însuși Cuvântul este cauza instrumentală.lucrarea duhului sfânt
Adeseori vocile noastre în rugăciune sunt rezultatul stării superficiale a sufletelor noastre.rugăciunea
Adevărata încredere este o bizuire totală pe Hristos, iar aceasta este întotdeauna însoțită de o renunțare totală la eu.credința