Căderea în păcat nu a condus la nicio diminuare, și cu atât mai puțin la o anulare a responsabilității omului.căderea în păcat
Căderea în păcat nu l-a privat pe om de nicio facultate mentală sau morală, ci i-a luat puterea de a le folosi corect.căderea în păcat
Căderea l-a adus pe om în supunere față de puterea morții, într-o robie deznădăjduită față de păcat și în orbire spirituală totală.căderea în păcat
Căderea omului i-a orbit mintea, i-a împietrit inima, i-a dezordonat simțămintele, i-a corupt conștiința și i-a dezarmat voința, astfel că în el nu este nimic „sănătos” (Isaia 1:6), „nimic bun” (Rom. 7:18).căderea în păcat
Când căutăm fericirea în satisfacerea poftelor noastre, noi batjocorim supremația lui Dumnezeu și considerăm că bunătatea Lui este insuficientă pentru împlinirea inimilor noastre.pofta
Când comitem acele păcate în secret, de care ne-am rușina să le facem în public, noi respingem literalmente deopotrivă atotștiința și omniprezența lui Dumnezeu.păcatul/păcătoșenia
Când dragostea față de Dumnezeu a murit în Adam, facultățile lui nu și-au pierdut doar unitatea și ordinea originală, ci și puterea de a le folosi corect.căderea în păcat
Când iubirea de sine ne cuprinde cu totul, noi uzurpăm prerogativul lui Dumnezeu, făcând din eu țelul nostru suprem.egoismul
Când ne bizuim pe priceperea noastră și punem rațiunea noastră pe poziția de călăuză a acțiunilor noastre, noi disprețuim înțelepciunea Lui.mândria
Când ne sprijinim pe brațul de carne sau ne punem încrederea în lucruri omenești, noi nu ne încredem în puterea lui Dumnezeu.încrederea în om
Când Scriptura vorbește despre oameni spunând că ei sunt păcătoși, ea nu se referă doar la practica lor, ci în principal la natura lor rea, o natură care este obținută de Adam și transmisă de la părinte la copil în toate generațiile de după el.depravarea omului/depravarea totală
Când vreo parte din voia revelată a lui Dumnezeu este făcută cunoscută față de oameni, ei se străduiesc să o alunge din gândurile lor.voia lui dumnezeu
Câtă vreme ne imaginăm că voințele noastre au puterea de a face ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu, nu vom abandona dependența de eu.neprihănirea de sine
Câtă vreme o natură de șarpe și o înclinație diavolească rămân nesupuse în omul decăzut, el nu va căuta să Îl proslăvească pe Domnul mai mult decât ar face-o Satana însuși.natura omului
Cei ale căror dorințe și simțăminte sunt înlănțuite de lucrurile lumești nu pot să le caute pe cele cerești.robia păcatului
Cei ce resping chemarea lăuntrică și invincibilă a Duhului nu conștientizează starea reală a sufletului omului, nici nu înțeleg că o minune a harului este necesară înainte ca omul să fie făcut dornic să se supună cerințelor Evangheliei.chemarea eficace