O pocăință legalistă decurge în mod obișnuit din descurajare și depresie, pe când o pocăință evanghelică este însoțită de încredere puternică în îndurarea lui Dumnezeu.pocăința
O pocăință legalistă este temporară, dispărând odată cu convingerile conștiinței care îi dau naștere, pe când o pocăință evanghelică este practica zilnică a creștinului autentic.pocăința
O pocăință legalistă nu durează mai mult decât groaza care a provocat-o, pe când pocăința evanghelică este un război continuu cu păcatul.pocăința
O pocăință legalistă produce cel mult o reformare parțială și exterioară, pe când o pocăință evanghelică duce la o schimbare totală a inimii și vieții, la o întoarcere universală de la păcat către Dumnezeu.pocăința
O pocăință legalistă produce doar o reformare exterioară, lipsită de toate harurile Duhului binecuvântat.pocăința
Păcătosul poate scăpa de spurcăciunile lumii, și totuși să ajungă într-o stare mai rea decât la început.pocăința
Păcatul în sine devine cea mai mare povară și cea mai mare aversiune pentru un suflet cu adevărat pocăit.pocăința
Pocăința evanghelică este manifestare a unui principiu de viață, care separă sufletul de păcat și implică întreaga ființă într-o împotrivire continuă față de el.pocăința
Pocăitul legalist se uită către Dumnezeu cu groaza, spaima și aversiunea sufletului, pe când pocăitul evanghelic își deplânge în depărtarea de El și tânjește să fie transformat tot mai mult după chipul Lui.pocăința
Primul semn distinctiv al credinței mântuitoare ține de o conștientizare clară a adevărului Evangheliei în inimă.credința