Adevărata pocăință este o schimbare a inimii, a voinței și a dorințelor, ca și a purtării exterioare, o schimbare care este însoțită de toate roadele și harurile Duhului lui Dumnezeu.pocăința
Aparenta ascultare a unui fals credincios este parțială, deficitară, temporară și doar o chestiune forțată și o constrângere asupra poftelor și dorințelor lui.fățărnicia/ipocrizia
Când această credință în Evanghelie și disperarea că nu găsești niciun ajutor în tine însuți te determină să apelezi la Hristos ca singura ta siguranță și să îți sprijini sufletul, vinovat cum este, pe meritele ascultării Lui, pe suficiența harului și a tăriei Lui, și pe credincioșia făgăduințelor Sale, și te supui din inimă domniei și stăpânirii Lui, nu se poate să nu ai parte de influențele sfințitoare ale Duhului Lui, care să te pregătească pentru moștenirea veșnică.suficiența lui hristos
Ceea ce falsul credincios are este produs de frică sau făcut cu forța, contrar înclinației sau dorinței reale din sufletul lui.fățărnicia/ipocrizia
Cel ce se pocăiește cu adevărat nu doar continuă în dezgustul de sine din cauza vinovăției și a pângăririi sale din trecut, ci el găsește motive zilnice să își înnoiască pocăința înaintea lui Dumnezeu.pocăința
Cel ce se pocăiește sincer, care are o pocăință evanghelică, vede frumusețea și excelența admirabilă într-o viață de sfințenie, astfel că suspină după o creștere tot mai mare în aceasta.pocăința
Cel credincios adevărat se străduiește în toată viața lui să trăiască o viață curată înaintea unui Dumnezeu curat, sfânt și atotștiutor.viața creștină
Chiar și în cel mai mare întuneric și în cele mai mari descurajări, credinciosul autentic își pune sufletul și interesele veșnice în mâinile lui Hristos.credința
Credincioșii adevărați în Hristos sunt cei care primesc din inimă metoda glorioasă de recuperare a păcătosului din pierzare prin Isus Hristos, și acceptă din suflet un Mântuitor oferit în toate slujirile și binecuvântările Sale.credința
Credincioșii adevărați își găsesc plăcerea în facerea de bine față de toți oamenii, așa cum Dumnezeu însuși face, și au o plăcere specială față de toți cei ce sunt părtași naturii divine, fără deosebire.faptele bune
Credinciosul adevărat descoperă zilnic motive noi să își deplângă păcatele și să își încredințeze sufletul nevrednic și păcătos numai în îndurarea lui Dumnezeu în Hristos.convingerea de păcat
Credinciosul adevărat își zidește toată nădejdea acceptării înaintea lui Dumnezeu pe ceea ce Hristos a făcut și a suferit pentru el.credința
Credinciosul adevărat nutrește un simțământ profund al gravității păcatelor lui, fiind scârbit de sine din cauza lor și adorând îndelunga răbdare a lui Dumnezeu față de el prin faptul că l-a scutit de Iad.convingerea de păcat
Credinciosul adevărat poate avea convingeri negre despre sine și să deplângă mult imperfecțiunile și slăbiciunile mari din credința și sfințenia sa, dar el nu poate nutri niciodată gânduri rele despre Evanghelie și planul de răscumpărare, și nici nu se plânge de condițiile mântuirii.credința
Credinciosul adevărat privește la Hristos ca să îi fie lumină, pe când cel fals se sprijină pe priceperea proprie.credința
Credinciosul adevărat se agață de neprihănirea lui Hristos și doar de ea, pe când cel fals speră să aibă parte de Hristos și mântuirea Lui pe baza reușitelor proprii și, în fapt, se așteaptă la o îndreptățire prin propria neprihănire, nu prin a lui Hristos.neprihănirea lui dumnezeu/hristos
Credinciosul fals își poate imagina că el Îl primește pe Domnul Isus ca Mântuitor al lui, dar el nu are temelia și motivația esențială care să îl îndemne să se supună ofertei Evangheliei.primirea lui hristos
Credința adevărată este în suflet un principiu constant al vieții divine, din care curg râuri de apă vie.credința
Credința falsă este trecătoare și nestatornică, lăsând sufletul lipsit de orice principiu duhovnicesc de viață și acțiune.fățărnicia/ipocrizia
Creștinul adevărat este gata să Îl primească pe Domnul Isus Hristos în orice condiții, pe când cel fals nu ar veni la Hristos decât în condițiile lui.credința