Citate creștine

Citate creștine

Apărarea credinței. O introducere în apologetică

de R.C. Sproul · MAGNA GRATIA

72 CITATE

Relativismul are în el, în stare latentă, negarea logicii în general și a legii noncontradicției în special.

* * *

Revelația generală este ceea ce Dumnezeu face; teologia naturală este ceea ce noi facem cu acea revelație.

* * *

Șansa nu există. Și din moment ce ea nu are ființă, nu are nici putere.

* * *

Sarcina apologeticii este să arate că dovezile pe baza cărora Noul Testament îi cheamă pe oameni să-și dedice viața sunt dovezi convingătoare și demne de dedicarea lor deplină.

* * *

Scriptura prezumă că există o diferență perceptibilă între adevăr și minciună, între neprihănire și nedreptate, între ascultare și neascultare.

* * *

Scriptura și știința proclamă același adevăr. Ele se susțin reciproc pentru că revelația lui Dumnezeu despre Sine în natură este la fel de adevărată ca și revelația Sa din Scriptură. Scriptura și știința sunt unite – nu fără deosebiri, desigur – dar unite. A le separa înseamnă a face exact ceea ce face lumea.

* * *

Statutul ontologic al șansei este zero. Șansa nu există. Șansa nu este un lucru care operează și lucrează asupra altor lucruri. Este pur și simplu un concept mental care se referă la posibilități matematice, dar care în sine nu are o ontologie anume. Ea nu are ființă.

* * *

Umanismul secular se bazează pe sentimentalism pur, el susținând că este bine să protejezi drepturile omului și demnitatea, și atât. Dar astfel de oameni sunt niște lași din punct de vedere intelectual. Ei nu suportă să meargă acolo unde ateismul lor i-ar mâna: nihilism în toată regula.

* * *

Umanistul secular vrea oarecum naiv să negăm existența lui Dumnezeu, să presupunem că începuturile noastre sunt rezultatul unei întâmplări haotice (făcând lipsite de sens deopotrivă originea și destinul nostru) și totuși ne cheamă să luptăm pentru drepturile și demnitatea omului.

* * *

Una este să folosim darul gândirii raționale în lucrarea de apologetică, dar dat de Dumnezeu, și cu totul altceva să presupunem că gândirea noastră rațională ar fi standardul suprem al adevărului.

* * *

Una este să spui, „nu știu”, și cu totul altceva să spui, „nimic produce acest efect”.

* * *

Vinovăția este singurul lucru care abate întotdeauna conversația dintre apologet și cel care îl ascultă.