Când ochii noștri sunt deschiși ca să vedem dragostea lui Dumnezeu față de noi, păcătoșii, asta ne face să ne dăm măștile jos. Condamnați ca păcătoși, dar îndreptățiți în Hristos, noi putem începe să fim sinceri cu noi înșine. Fiind iubiți în ciuda tuturor stării noastre dezgustătoare, noi începem să iubim. Având pace cu Dumnezeu, începem să cunoaștem o pace și o bucurie lăuntrice. Arătându-ne măreția lui Dumnezeu mai presus de toate, noi devenim mai rezistenți, tremurând de uimire față de Dumnezeu, nu față de om.

— Michael Reeves

teolog, profesor