Când oamenii sunt răniți, tulburați și necăjiți de păcat, și când știu că nu există niciun alt remediu în afara îndurării lui Dumnezeu, prin sângele lui Hristos, atunci ei privesc la El. Ei privesc către promisiunile legământului în Hristos. După ce fac asta, ei își liniștesc inimile, crezând că le va fi bine. Ei cunosc faptul că Dumnezeu va fi înălțat și că El Își va manifesta îndurarea față de ei. Totuși, dacă sufletele lor nu sunt îndreptate către cea mai hotărâtă exprimare a mâniei față de păcatul care i-a necăjit, atunci această vindecare, acest simțământ al păcii, vine din ei înșiși, nu de la Dumnezeu. Această pace este ca un vânt puternic, arătând că Dumnezeu este aproape, dar Domnul nu se găsește în acel vânt (1 Împ. 19:11).

1616–1683 · teolog și păstor puritan englez
din volumul Omorârea păcatului, MAGNA GRATIA